Hello,hello dragi artisti!
De ce ne apucam de pictat?....Hm?
Unii se nasc cu acest talent(ei sunt cei mai norocosi) ...altii cresc in familii de artisiti si le urmeaza cariera... Mai sunt oameni care vor sa invete si fac cursuri sau scoala de arte plastice ca sa aiba un hobby care sa le aduca bani...
...povestea mea e putin mai diferita
Din motive financiare, personale am luat o hotarare radicala! sa plec din tara!
Sunt asistenta medicala, am fost zilnic la scoala, am luat nota mare la examenul final si... pentru ce?! Doua luni tot cautam de lucru prin Timisoara doar batea vantul, ba din stanga, ba din dreapta! Cand tata a zis k s-a saturat sa ma tina in casa fara loc de munca, i-am acceptat propunerea prietenei mele Vio si am luat legatura cu o firma din Caras-Severin care se ocupa cu recrutarea persoanelor din Romania, care sa aiba grija de batrani in Austria!
…eu, care am zis, ca in viata mea nu parasesc Romania, pentru ca
sunt o persoana fricoasa in sinea mea, si nu imi place sa fac nimic nou.
Dar am plecat fiind dezamagita de familia mea! Am ajuns sa ma duc
prima oara, a doua oara si uite ca am rezistat si m-am descurcat de minune!
M-am depasit pe mine! M-am ridicat peste asteptarile mele. Am fost
mandra de mine… in final si parintii au fost, dar tot ce conta era parerea mea
pentru mine!
A treia oara cand m-am dus, mi s-a zis la telefon, ca o sa imi
schimbe familia!
Nu mi-a placut … alta familie, iar ceva nou!
Prima intrebare pusa la telefon: STII SA PICTEZI ROXANA?
-Glumesti?- am terminat liceul teologic si scoala postliceala de
asistenta medicala generalist…. NU, nu stiu sa pictez…dar am lucrat intr-o
florarie timp de 3 ani, asa ca undeva un fir artistic am in mine!
Peste 2 zile am fost sunata sa plec la familia respectiva…sa stiu
sa pictez si sa cant…
Cand am ajuns acolo, m-am ingrozit! Trebuia sa am grija de 2
batrani, nu de unul, nu de pictorita numai, ci si de sotul ei! Sotul ei cu un
picior amputat…. Si ea….
A doua zi am primit un sac greu in mana.
Cand m-am uitat, si am vazut: culori … acrilice in ulei de la
firma Lukas …. Dar erau mizerabile… de 30 de ani nu au fost in mana nimanui … nimeni
nu a pictat cu ele, erau o parte din trecutul ei, ascunse undeva in debara …. Si
am stat cu culorile in mana si ma uitam la ea.
Nu era nicio logica.
Marea pictorita si fotografa, Gertrud W. 88 ani, nu stia nici
macar sa isi pronunte numele… dezorientata total… deconectata de lume… cu ea
voi picta? Ea ma va indruma?!
CUM? Cum oameni buni? Ca plecam 5 minute la mine in camera si cand
reveneam ma intampina cu un zambet bland si cald, ma saluta “gutten Tag” si ma intreba daca aveam nevoie de ceva! …EU,
care eu trebuia sa o intreb acest lucru! Nu isi aducea aminte de mine! Timp de
6 luni de zile, aceasta femeie avea impresia ca eu sunt un oaspete la ea acasa!
Se enerva cand trebuia sa o
ajut seara si dimineata sa isi ia hainele de schimb…nu intelegea de ce seara
trebuie sa imbrace pijamalele si de ce dimineata le dadeam jos, si o imbracam in
bluzita si rochita sau fusta! O femeie care trebuia sa se uite la barbatul ei
cat timp stateam la masa si mancam, ca sa vada cum manca el, acel fel de
mancare …. Cu se taie carnea… cum manca
el pizza, facuta la cuptor, si de cate ori o taie…. Se mira de ce o ajut sa isi
taie carnea, de ce eram in spatele ei la fiecare pas pe care il facea, pentru ca
mereu risca sa pice. De ce inchideam usa
cand imi luam cele doua ore de odihna ... de ce nu o lasam sa iasa … pentru ca
matura ore intregi in curte. Bradul , care avea deja 20 de ani din curtea lor, deja I se vedeau radacinile,
nu mai crestea iarba, atata o tot maturat in jurul lui….
Si atunci….cum ma vei ajuta tu pe mine? Cine ma va ajuta sa
pictez? De ce sa pictez pana la urma? Daca nu intelege nimica din jurul ei?!
DAR misiunea trebuia facuta, eu trebuia sa ma pun sa pictez!
Hai sa va descriu prima seara … era ora sase, deja intuneric afara,
inca nu stiam unde sunt, nici macar ce fac si mai ales ce ma asteapta! Am luat-o
din prima camera, unde mancam mereu si unde stateau ei doi de dimineata pana
seara si am dus-o in camera de oaspeti!
Primul lucru, i-am dat un creion de culoare rosie in mana … DESENATI-MI CEVA!
Ea s-a uitat la mine si se uita uimita dupa care a ras (de fiecare
data cand nu intelegea ceva radea …cam asa fac si eu asa ca, sunt pe drumul cel
bun!)
Stiti ce a desenat? LINII! Linii verticale!
Pe rosu, pe verde (am crezut ca poate schimband culoarea, poate
isi da drumul la creatie) pe albastru… Linii…
I-am zis sa imi deseneze un caine; a desenat un cerc!
Intr-un final am lasat-o in pace si am lasat-o sa se uite la ce fac
eu … eu care desenam diferite feluri de flacari, ba in mov ba in verde ba … Altceva
nu puteam nici eu sa desenez! ... crazy, asa-i? dupa care spune ea, ca vrea sa
plece acasa … Unde vrei sa pleci? Acasa? Pai noi acuma unde crezi ca suntem
femeie? In casa ta!
…nu, ea vrea acasa, vrea la parinti! La PARINTI, ea care are 88 de
ani… vrea la mama si tata… si atunci mi-am dat seama ca ea daca nu este in
prima camera langa sotul ei, are impresia ca este altundeva, la altcineva!
Nu ma puneti sa desenez!
...nu stiu! Pictat un catelus la un moment dat i-am facut o schita pe o hartie mica! razi toata viata ta de ea!...Oribil!Si am zis ca nici nu mai vreau sa desenez toate amanuntele, pentru ca nu merita!
Am desenat una alta, numai ca sa fie ceva acolo si in rest
…culorile au vorbit! Culorile isi dadeau drumul, ele se imbinau, eu aveam doar
pensula in mana si am tras liniile. Ce imi placea foarte mult era faptul ca,
daca greseam mereu puteam sa retusez! E asa de usor cu uleiul sa lucrezi….
Am ajuns sa ma uit la o poza si sa reazlizez ceva total diferit,
ceva pe placul meu, si al ei! ….
Fiecare dupamasa Roxana picta!
Am facut greseala cea mare sa incerc sa le patrund in minte, in
amintiri, in trecutul lor! Nu nu nu….nu face asa ceva… te pierzi in trecutul
lor, te regasesti dupa aia si le traiesti diferite trairi!
La un moment dat m-am regasit in ea, in babuta mea, si mi-a fost
frica ca sa nu cumva sa ajung ca ea, sa depind de un barbat care la sfarsit sa
fie scarbit de mine sa nu il intereseze pe unde sunt, care sa nu mai aprecieze
oricare mica a tentie a mea…si astfel picturile au devenit mai profunde…Nu erau
doar incercari devenisera deja emotii, culori inchise, contraste din ce in ce mai
mari…. Pictam numai sa nu le vad fetele…sa nu le simt suferinta si durerea….. ci sa ma simt pe mine si sa incerc prin
culori cat mai pale(spre sfarsit) sa ma binedispun, sa ma readuc la realiatate,
sa realizez ca eu nu sunt ei! Ca eu voi avea un viitor fericit…. Pe scurt ,
pictatul…a devenit psihonalazia pentru mine, nu pentru ea…. Am devenit omul de
baza pentru ea, care ii corecta greselile inainte sa le fi observat sotul ei.
Talentul ei murise demult…cu memoria ei… un talent care a fost regasita de mine
si care se mai regaseste prin picturile ei agatate pe peretii locuintei…. Cand eram
acolo am pictat si am descoperit cele mai frumoase tehnici in pictura.
Pictatul este optional in viata, aici in Romania, pentru mine. E multa
agitatie, sunt mai multe responsabilitati, pica pe ultimul loc! Dar si-a
pastrat aceleasi calitati: psihoterapia! Psihoterapia in a picta, in a exprima
tot ce doare, fiecare placere si suferinta, fiecare dorinta de a ma intoarce
intr-o lume unde eu pot sa fac ce vreau cu absolut tot ce este frumos! Culorile
toate sunt frumoase J
mai ales cand le combini.
Cand simti ca nu te baga nimeni in seama si te
intrebi care este rostul tau in viata, ia pensula in mana si combina culorile
si pictezi, o ora…doua … trei…si termini pictura cu mandrie! Cum nu ai nevoie
de complimentele nimanui ca “uite ce am facut eu aici”- stii ca nimeni altcineva
nu poate face asa ceva cu mana ta!
Stii ca ce ai facut tu e o creatie! E creatia ta! Si e un lucru
foarte important sa stii ca ai creeat! Ca altii stau pe calculator, lenevesc,
fura, omoara oameni, se drogheaza in orice incapere in ultimul hal si tu…. Felul tau de a te relaxa si de a avea grija de
sufletul tau nu raneste pe nimeni, nu deranjeaza pe nimeni, nu face pe absolut
nimeni sa se uite cu scarba sau cu mila la tine….tu pictezi si cel putin 1
saptamana te uiti la pictura care e expusa undeva in camera lasata sa se usuce,
si saptamana aia macar esti mandra…si nu ai nevoie de nimeni sa te scoata in
evidenta pentru ca ai facut-o tu deja! Pentru ca tu esti cea mai importanta
persoana din viata ta, si daca tu nu esti multumita de tine….forget it!
……..Creatia nu va fii niciodata la fel de necesara ca acolo, in
familia aceea, dar ma va ajuta cu siguranta pe viitor.
Lucrand la mai multe familii, pleci cu amintiri, eu am plecat cu
mai mult decat o amintire sau traire, am plecat cu un dar, care acolo si
atunci trebuia sa fie descoperita!
……..Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu